Tricolor romanesc: Traditii si obiceiuri

    Drapelul tricolor românesc, alături de stemă şi imn reprezintă un însemn naţional important al neamului nostru. El are o tradiţie populară şi creştină.

 În anul 1848 decretul nr.1 din 14/26 iunie al Guvernului este primul decret pentru Tricolor  în care se arată: “Steagul naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu”.

In data de 15/27 iunie, drapelul naţional a fost sfinţit în cadrul unei Mari Adunări populare, pe “Câmpul Filaretului”, numită de atunci, “Câmpia Libertăţii”. A devenit simbol naţional şi a fost arborat la toate manifestările publice pe el depunându-se jurământul de credinţă de către personalităţile statului şi oştirea română. 

Ziua de 26 iunie a fost proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998 Ziua Drapelului Naţional.                        

Simbolurile Tricolorului 

Roşu, simbol al măririi, bravurii, îndrăznelii şi generozităţii, precum şi al sângelui   vărsat în lupte, puterii de viaţă şi energiei strămoşeşti;

Galben (sau aur), simbol al forţei, bogăţiei şi purităţii, precum şi al holdelor aurii de grâu din timpul verii;

Albastru (sau azur), reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc şi simbolizează blândeţea, frumuseţea nobleţea şi buna credinţă.                                                                                           

sursa: www.ziuaveche.ro

Metroul Bucuresti, 10 lucruri pe care ar trebui să le cunoşti

  Metroul bucureştean, început în timpul dictaturii ceauşiste, nu este o idee ce ţine de acest dictator deşi mulţi o consideră o reuşită personală a acestuia. Probabil dacă lucrurile ar fi mers aşa cum începuseră pe la 1900, istoria acestui mijloc de transport ar fi fost cu mult mai veche decât este azi. Iată zece lucruri de ştiut despre metroul din Bucureşti.

1. Primul studiu al autorităţilor locale asupra posibilităţii realizării unei linii de metrou în Bucureşti a fost redactat în 1900 şi concluziona că un astfel de mijloc de transport nu ar fi necesar pentru capitala Regatului până la sfârşitul secolului XX.
2. Datorită dezvoltării peste aşteptări a Bucureştilor, dar şi planurilor urbanistice ale Regelui Carol al II-lea, primele planuri concrete de realizare a metroului au fost întocmite în 1938, dar abdicarea suveranului şi începerea războiului au amânat pe timp nedeterminat materializarea lor.
3. Realizarea propriu-zisă a metroului s-a petrecut începând cu 1975, datorită necesităţilor urbanistice, dar şi a dorinţei lui Nicolae Ceauşescu de a transforma radical capitala României.
4. Scopul iniţial al reţelei de metrou era transportarea bucureştenilor de la locuinţele lor la fabrici (de exemplu Semănătoarea şi Republica) şi platformele industriale (Pipera).
5. Primul tronson de metrou, de la Semănătoarea (azi Petrache Poenaru) la Timpuri Noi a fost inaugurat în 1979.
6. În anii 80, viteza de construire a reţelei (4 km / an) plasa metroul bucureştean pe locul 2 în lume, după cel din Ciudad de Mexico.
7. Tronsonul dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Romană a fost construit prin blocarea circulaţiei pe bulevardul Magheru. S-a înlăturat asfaltului, s-a săpat până la nivelul corespunzător, au fost îngropate tunelurile de metrou şi apoi s-a acoperit cu pământ şi s-a turnat un nou strat de asfalt.
8. Staţia de la Piaţa Romană a fost parţial construită în ascuns, fără ca soţii Ceauşescu să fie informaţi, deoarece Elena Ceauşescu era împotriva realizării acestei staţii. Datorită miilor de scrisori ale locuitorilor capitalei, cuplul de dictatori şi-a dat acordul pentru construirea staţiei Piaţa Romană, cu condiţia ca circulaţia pe Bulevardul Magheru să nu fie oprită.
9. În cartierul Drumul Taberei nu a fost construit metroul din cauza unui capriciu al lui Nicolae Ceauşescu. Dictatorul considera în acea zona de blocuri construite cu precădere în perioada Gheorghe Gheorghiu Dej locuiau “burgheji” care nu meritau acest mijloc de transport în comun.
10. În prezent, reţeaua de metrou din Bucureşti are 4 magistrale ce însumează 67 de km şi 49 de staţii. 

   sursa:   www.historia.ro

Sarbatoarea in mediul rural. Reportaj.

     Sarbatoarea la tara reinvie traditia romaneasca si aduce la lumina cultura spirituala a poporului roman reprezentata prin port, dansuri, ansambluri populare si folclorice. Un alt lucru specific celor care traiesc in mediu rural este atitudinea primitoare a oamenilor. Odata ajuns in sanul comunei, esti intampinat cu voie buna de gospodarii, care s-au oprit din munca pamantului si s-au adunat cu mult inainte de inserat la hora. Copiii, tinerii si batranii s-au reintalnit la marginea satului in multime si cu o mare bucurie au participat la desfasurarea zilelor de sarbatoare. Taranul initiat in munca pamantului si obisnuit cu traiul greu, apare imbracat in straie de sarbatoare. Sudoarea fruntii, mainile muncite si grijile din gospodarii i se citesc pe chipul si ochii sai. Este povestea fiecarui om din comunitatea rurala, care incearca sa isi duca cu greu existenta. Multa truda si framantare interioara este in sufletul taranului roman pe parcursul anilor, insa veselia molipsitoare a consatenilor si sarbatorile rurale sunt parte din viata satului. 

La hora, vecinii afla noutati, se intalnesc cu primarul si cu invatatorul, copiii se joaca, iar  tinerii se cunosc mai bine. Chiar daca chiar pare greu de crezut, ei sunt cei care dau tonul fiecarei festivitati din comunitate si sunt o dovada a continuitatii traditiei romanesti.

Din folclorul romanesc. Joc, muzica, traditie…

Amalagam de experiente

      Povestile “relatate” prin imaginile prezente sunt doar momente palpitante impartasite cititorului, experiente expuse privitorului. Sunt momente existentiale care vin intampinarea celui curios, omului deschis catre necunoscut, dar si celui care crede ca fiecare om are o particica existentiala si o valoare ascunsa in inima sa. Toate acestea sunt randuri “pictate” in imagini si pot fi in acelasi timp un amalgam de experiente.

PORTOFOLIU FINAL

         

 Feminitate

   Mister

Simplitate

Timiditate

                                                                         

Naturalete

Atmosfera la patinuar

Convietuire

Vanzatoare de mere

Pasi in zapada

Pasind pe trepte

Apa pe poteca

Apa pe poteca II

Topirea zapezii

Trunchi de copac

Soare prin gard

Textura

Biserica Amzei

Leapsaaaa...vine de la Flory si merge la...Andreea Luca

1. Cel mai de pret lucru: sanatatea
2. Cand sunt suparata: ma plimb pe strada
3. Cea mai frumoasa vacanta: toate
4. Cand vreau sa ma relaxez: fac jogging, ascult muzica, fotografiez, fac teste psihologice sau...sun un prieten haios, pus pe sotii:)))
5. Alte locuri unde as trai: oriunde exista pace, liniste si fara stres
6. Cel mai fericit am fost: cand mi-am luat viata in propriile maini si am decis ce vreau sa fac pe mai departe
7. Nu spun "Nu" propunerii: depinde...
8. Ma feresc de: oamenii fara bun simt, minciuna, ipocrizie si tradatori
9. Am emotii: la examene, noi inceputuri
10. Regret ca: lipsa bunului simt nu se taxeaza
11. Nu as renunta niciodata la: muzica, pentru ca te mentine in viata
12. Cei mai buni prieteni sunt: intuitia, experienta si norocul :)))…si cartile…
13. Ma enervez cand: nu reusesc sa fac ce imi propun, cand sunt manipulata, mintita si nedreptatita…si cand ascult prea multa prostie:)))
14. Zi perfecta: exista asa ceva??? pai…cand iti merg toate struna si esti bucucuros ca ai dus totul la bun sfarsit

Regasire...

Scari. Ceata. Drum. Calea cea mai buna nu este cea mai usoara, ci doar cea in care te regasesti.

Catedrala Domneasca "Sf Gheorghe".Pitesti

In centrul orasului Pitesti se afla o biserica numita "Catedrala Domneasca Sf Gheorghe". Se spune ca Voievodul Constantin Şerban a strabatut orasul Pitesti calare pe un cal si in drumul sau era sa se scufunde in mlastini, formate de stransura apelor scurse de pe dealuri. Voevodul Constantin a scapat cu viata si drept multumire a ridicat un lacas de cult, pentru a ii multumi lui Dumnezeu.
Biserica Sf Gheorghe ramane totusi un loc deschis si un popas de rugaciune pentru cei care vor sa se reculeaga.

Carousel

Carousel. Oraselul Copiilor-Pitesti.
Un loc unde lumea copiilor se transpune in spatiu dedicat si celor maturi. Nu ne pierdem niciodata prilejul de redeveni perichindei. Apreciez oamenii care inca isi retraiesc copilaria.